Invataturi Duhovnicesti cu parintele Arsenie BOCA

BOTEZUL LACRIMILOR

 Sa fim intelesi,nu intri dupa moarte in imparatia in care nu ai trait inca de pe pamant.

In zilele acestea de mai de pe urma,ca de acum si noua ni se pare ca vremea s-a scurtat,cercetant firea durerilor am aflat desfranarea inclestandu-i pe oameni si lucrand de zori daramarea si in intindere si adancime,pe de alta parte preotii zilelor noastre nu au mai urmarit desfranarea ca pacat si ca atare sa o mature afara din taina lui Dumnezeu,adica din casatoria crestina si nu numai,asa se face ca vai peste vai va fi si veste peste veste va fi si se va cauta vedenie de la prooroc lipsind preotului cunostinta legii si batranului sfat.
  Oamenii orbecaiesc in multimea nestiintei si a lipsei de sfat care s-a intins ca o noapte de osanda peste bietii oameni,in care dorm linistitii somnul de primejdie de buna credinta ca desfranarea nu-i pacat,dar fiind randuit sa ascult mereu durerile oamenilor care vin de pe urma pacatelor si a lipsei de sfat.Ajungand adesea una cu durerea lor.Intr-o zi slujind sfanta liturghie si rugandu-ma pentru pacea a toata lumea,pentru bunastarea sfintelor lui Dumnezeu biserici,aud odata in urechea din launtru infundarea aceasta "Nu te ruga de Mine sa le dau pace,roagate de oameni sa isi schimbe purtarile,daca mai vor sa vada pacea pe pamant",si am inteles pe urma mai multe lucruri:dreptii aceia ascultatori poruncii,trebuie sa strig tare cuvantul Scripturii,ca o sunare de alarma ca Dumnezeu vesteste acum pe oameni ca toti de pretutindeni sa se pocaiasca,adica sa vina la viata curata si la invatatura dreapta a bisericii lui Hristos,iar cand vremea o va cere sa le marturiseasca si cu pretul vietii,netemantu-se de moarte.
 DOAR SFANTA LITURGHIE MAI TINE LUMEA!!!

 Marturisirea si ispasirea pacatelor.
 Marturisierea si ispasirea pacatelor sunt doua lucruri diferite.Iata cum avem noi pacatele:
   -unele marturisite,adica spuse inaintea lui Dumnezeu,sub patrafir la preotul duhovnic
   -altele nemarturisite
 Pentru pacatele marturisite capatam canonul de pocainta,de obicei canonul sau pocania e chiar leacul pacatului aceluia,iar fiindca pe tine te mustra cugetul si de aceea ai alergat la spovedanie sa capeti linistire sigur ca vei primii cu bucurie si canonul.De aceea aceasta osteneala care ai venit de buna voie se cheama ispasire de bunavoie.
 Multi v-ati marturisit pacatele voastre si totusi cugetul va mustra..oare de ce?...pentru ca ori nu ai primit leacul(adica,canonul)dupa marimea ranii,ori ati primit dar nu l-ati facut si va mustra cugetul si pentru ca mai sunt pacate nemarturisite,caci cugetul nostru cand ne mustrapentru pacatele noastre sa stiti ca este glasul lui Dumnezeu in noii,cugetul este veriga lui Dumnezeu si de Dumnezeu pusa in noi,de care agata Dumnezeu mila Sa si ne atrage la sine.NU TANJIM NOI SPRE DUMNEZIU CUM TANJESTE DUMNEZEU SPRE NOI!
 Cu pacatele nemarturisite are Dumnezeu alta socoteala,tot socoteala milostiva,insa pe noi ne ustura,stiind Dumnezeu natangia noastra nu ne lasa parasiti in intunericul necunostintei ci ne trimite necazuri si pocanie,asta este ispasirea de nevoie...durere,pagube,vrajbe,tulburari copii slabi si orice alta suferinta ce ne indoaie cervicea,caci toate le poate Dumnezeu fara tine,dar ca sa te mantuiasca din lumea aceasta nu vrea fara tine.
   Hotarati-va astazi si marturisiti-va si cele nemarturisite ale voastre caci acestea sunt verigile diavolului in care el isi prinde carligele,chiar cand Dumnezeu ne intinde mana,satana ne impinge sa o scapam.Voi va speriati cand auziti aceasta,insa ori de cate ori blestemati cand aveti necazuri sa stiti ca lucrul acesta il faceti,loviti cu ocari in mana lui Dumnezeu in dauna voastra atragandu-va urgia lui Dumenzeu.Alunecarea in pacate este o taina a randuielii nevazute,unii cad in nestiinta,altii din amagirea firii,unii din ispita diavolului,altii pentru ca ii paraseste Dumnezeu o vreme sa vada cum este fara El,si in sfarsit caderea cea mai mare este caderea din urgia lui Dumnezeu.Impotriva milei intinse a mainii lui Dumnezeu poti sa dai pana si cu copita,dar impotriva urgiei lui nu mai poti face nimic.Daca viata noastra nu a fost ca o lumina cat am avut sufletul in trup,apoi chiar de ne vor arde si un vagon de lumanari la cap cu nimic nu ne va ajuta,nici chiar lumanarea de la iesirea sufletului.
 CINE ARE MINTE,SA IA AMINTE!!  

                                                                         AMIN!